Un dialog despre mine

-Hai sa mergem afara . Sunt multi colegi . O sa ne distram !
-Du-te singura !
-De ce ?
-N-am chef !
-Ce s-a intamplat ?
-N-am chef si gata .
-De ce n-ai chef ?
-Nu mai pune atatea intrebari ! Sunt suparata . Bine ?
-De ce esti suparata ?
-Esti cam enervanta ! Iti dai seama .
-Bine , sunt enervanta dar vreau sa te ajut .Nu pot sa te las aici singura .
-Ba da poti .
-Fara bine esti doar o umbra .
-Mai bine o umbra decat un corp al carui suflet este in alta parte .Sufletul ne-a parasit !
-Ba nu-i adevarat . Sta acolo singur si asteapta sa-i vine inspiratie .
-Daca avea nevoie de inspiratie , de ce nu m-a ales pe mine ? Doar eu sunt creierul !
-Poate n-avea nevoie de tine . Poate vrea sa scrie ceva din inima !
-Din inima ! Imposibil !
-Ba e foarte posibil . Multe poezi vin din inima . Mai ales cantecele pentru cei dragii .
-N-are importanta . O sa stau aici sa ma gandesc profund . Doar sunt creierul asta trebuie sa fac .
-Poate asta trebuie sa faci dar creierul trebuie putin odihnit . Nu se gandeste mereu la lucruri tehnice .
-Cu asta sunt invatata . Asta trebuie sa fac . Tu esti corpul . Esti facut sa susti creierul si sufletul si deseori esti cam prostuta si deaia te lovesti mereu .Eu sunt creierul si trebuie sa gandesc . Ea e sufletul trebuie sa simta . De aceea vine mereu plangand si ne cere sfaturi dar ca de obicei sfaturile tale sunt lipsite de noima .
-Ba nu-i adevarat !
-Ba e foarte adevarat .
-Acum sa incetam . Poate vine sufletul si vede ca ne certam !